Midas a fost regele Frigiei (ţară din Asia Mică) şi faima lui provine din două legende mitologice.
Prima legendă pretinde că zeul Dionysos (Bacchus), spre a-i răsplăti ospitalitatea, i-a făgăduit să-i îndeplinească orice dorinţă. Lacom de avere, Midas a cerut ca tot ce va atinge, să se preschimbe în aur. Fericirea i-a fost de scurtă durată,deoarece mâncarea, de îndată ce o atingea cu mâna, se prefăcea şi ea în aur. Hulpavul rege ar fi murit de inaniţie, privind munţii lui de aur, dacă Dionysos nu l-ar fi iertat până la urmă.
Această poveste a dat naştere unei expresii. Se spune despre oamenii care reuşesc în toate împrejurările, că „pe ce pun mâna, se face aur!”
A doua legendă istoriseşte că prietenul lui Midas era zeul Pan care se lăuda că fluierul său de soc scoate sunete mai fermecătoare decât lira lui Apollo. Provocat la o întrecere, Apollo a acceptat nu numai disputa, ci şi arbitrajul lui Midas, care a dat câştig de cauză lui Pan. Ca să-i pedepsească nepriceperea şi lipsa de gust, Apollo a făcut să-i crească
lui Midas o pereche de urechi de măgar, emblemă a prostiei. Cuprins de ruşine, şi le-a ascuns sub o scufie, pe care o purta în permanenţă. Nu aflase decât sclavul care venea să-l tundă. Oprit, sub ameninţarea pedepsei cu moartea, să dezvăluie secretul, frizerul, neputându-se totuşi stăpâni, a făcut o gaură în pământ şi a şoptit acolo: „Regele Midas are urechi de măgar”. O trestie a auzit şi, pe aripile vântului, a răspândit pretutindeni taina regelui.
Această a doua poveste serveşte spre a caracteriza ignoranţa şi incompetenţa celor care se grăbesc să dea sentinţe în materie de artă şi, prin extensiune, în orice altă materie.
Îngerii Creştini 